Cateva poze facute la munte intr-un weekend din perioada 12 - 14.12.2008, cand am fost in team building cu firma la care lucrez. Am incercat sa pozez ce mi s-a parut mai frumos, ce mi s-a parut ca merita, in rest… nimic altceva.

Pozele sunt facute in mai multe zone, incepand cu Poiana Tapului, dupa care Brasov, si o excursie in varful unui munte pe acolo…

Enjoy!

Comments(0)

Se pare ca mi-am gasit un mod placut de a petrece cateva ore din weekend (8 - 9.11.2008), si anume, in drum spre ai mei, m-am gandit eu sa mai ma plimb unpic. Ok, toate bune si frumoase, hai sa o luam pe drumul acela, dupa care la stanga, trecem peste un pod din beton, ajung la o bifurcatie a drumului, fac ala-bala-portocala si aleg pe unde ma indrept in continuare, trec pe langa un lac micut, dupa ce mai merg inca vreo 15km ajung la… o padure!

Ooo bun, frumos asa! Stau ma gandesc unpic daca sa intru sau nu in padure, singurul obstacol care-l vedeam eu in acel moment ar fi fost faptul ca drumul prezenta ceva urme de gropi, nefiind circulat de foarte mult timp avea si ceva iarba crescuta cam de jumatate de metru intre rotile masinii… si na, se mai gandeste omul inainte de a face vreo cascadorie de genul in mijlocul pustietatii, fara nici o tipenie de om pe o raza de aprox. 20km.

Ok, hai sa intru, why not si gata intru in padure! Merg cam 4km pana ajung la o curba spre stanga, insa pana acolo deja intrasem in paranoia totala, daca cade vreun copac pe masina, daca imi apare vreo necuvantatoare cu colti si infometata in fata masinii, daca imi intra vreun paianjen in masina, daca pe aici exista vreun criminal in serie, gen Jack Spintecatorul, eu ce fac? Mai ales ca semnal la mobil… nu mai era, deci era exclus vreun “suna un prieten”, presupun ca ar fi mers 112, insa pana ar fi trimis cei de acolo pe cineva poate deja eram digerat de vreun animal sau strivit de vreun copac.

In padure, drumul incepuse sa fie acceptabil, numai treapta a 2 a cu un max. de 20km/h, admiram copacii inalti si rosiatici, ma uitam sa vad daca e vreo urma de necuvantatoare prin zona mea… nimic, ok continuam drumul.

Am urmat curba respectiva, si tot inainte, in speranta ca voi gasi o casuta sau ceva in genul asta, insa fara succes, deja o dadusem intr-o paranoia horror avansata si ma gandeam ca tocmai ratasem singurele 2 locuri de pana atunci unde puteam intoarce safe masina si sa o iau spre casa, spre ai mei.

Mai merg putin, deja ma macina si gandul ca ma taia o chemare a naturii, insa subconstientul, pur si simplu, ma indruma sa nu dea naiba sa opresc masina si sa cobor din ea, in ciuda chemarii apasatoare a naturii, inducandu-mi in cap tot felul de filmulete horror cu acele necuvantatoare cu colti infometate, serpisori fie ei veninosi sau nu, dar sigur cu 2 colti ascutiti in dotare sau chiar vreun Jack Spintecatorul pe acolo.

Stresat de acea chemare a naturii, care ma apasa din ce in ce mai tare, si-mi crea impresia ca mai aveau unpic rinichii si explodau, am dat in marsalier si am mers cu spatele pana la al doilea loc unde puteam intoarce masina, 8-9km, am intors masina, si la fel de incet cum am venit la fel am si iesit din padure…

Primul lucru facut dupa ce am iesit din padure, dupa ce mi-am luat o distanta de “siguranta” de aprox. 300m, a fost sa ies repede pe camp si sa-i dau naturii dreptate.

Am facut si ceva poze in aceasta aventura special pentru voi, ma refer la padure, nu la chemarea naturii, relax / chill. Cu toate astea, eu sunt un fan al filmelor horror, nu inteleg ce a fost asa de extraordinar de “horror” in asta, insa o recomand doar pe timp de zi!

So, cum vi se pare?
Intr-un final a fost frumos… nici filmul “Mirrors” nu mi-a facut atata adrenalina, insa pentru a simti si voi pe pielea voastra ceva real, nu doar niste poze din care o sa ziceti ca nu-i mare scofala, va invit sa-mi cereti locatia si sa va duceti si voi, la fel ca mine, ziua! Noaptea nu indraznesc!

Comments(3)